Acasă > Comentarii literare > Comentariul literar al poeziei ”Numai una” de George Coșbuc

Comentariul literar al poeziei ”Numai una” de George Coșbuc

Noiembrie 21, 2012 Lasă un comentariu Go to comments

Poezia lui G. Coșbuc pare cititorului aidoma unui imens spectacol in care ceremonialuirle rustice se desfășoară intr-o manieră ce pune in evidență sentimentele și pasiunile participanților la ele, relevind un bogat fond al trăirilor. Lirica lui, cum bine și frumos observa Octavian Goga ”e o incrucișare de forțe ascunse, un uriaș erotism al firii, o măreață învălmășeală de nergii active printre care omul apare ca un atom ce se pierde in infinit”.

Revărsarea firească a sentimentului intim, protretizarea măiestrită a indrăgostiților, reacția spontană a personajului liric la piedicele in calea dragostei sunt specifice pentru poezia ”Numai una” care a fost scrisă in 1889 și publicată in ”Tribuna” și aparține genului liric, deoarece exprimă sentimentele și emoțiile poetului in legătură cu realitatea.

In opinia mea G. Coșbuc a numit-o ”Numai una”, deoarece atunci cînd iubșeti cu adevărat ești gata pentru orice de dragul persoanei iubite și uiți de toate și nimeni și nimic nu-ți poate sta in cale.

Abordind tema imunitatea dragostei in fața obstacolelor din societate, Coșbuc surprinde comportamentul naiv și pur al tinerilor cuprinși de sentimentul erotic precum și dramele survernite atunci cînd sentimentul a dispărut. Ideea este că dragostea rezistă in fața oricăror obstacole.

Poezia este axată pe cîteva motive: motivul iubitei, motivul oamenilor răi, motivul sărăciei, motivul nevestei.

In această poezie tinărul înamorat de o fată săracă, dar frumoasă, iși varsă too amarul sufetului pe frații săi și chiar pe mama sa, care nu-i acceptă dragostea și inoțirea cu aleasa inimii: ”Pe umeri pletele-i curg rîu – / Mlădie, ca un spic de griu,/ Cu șorțul negru prins in brîu,/ O pierd din ochi de dragă”, se destăinuie tinărul. El nu se sfiește să divulge starea fizică ori psihologico-fizică pe care i-o prilejuiește iubita: ”Și cînd o văd, îngălbinesc;/ Și cînd n-o văd, mă-mbolnăvesc,/ Iar cînd merg alții de-o pețesc,/ Vin popi de mă dezleagă”. Eroul insă, e hotărit să nu asculte decît de glasul inimii: ”Așa cum e săracă ea,/ Aș vrea s-o știu nevasta mea”.

De la vers la vers se conturează imaginea indrăgostitului sincer pină la uitare de sine, gata să infrunte pe acei ce îi ”închid cărarea” spre inima iubitei. Discursul liric al protagonistului poeziei adeverește fermitatea lui, voința lui de a se opune rudelor care îi vor fi menind o mireasă bogată: ”Îmi fac de cap? Dar las’ să-mi fac!/ Cu traiul eu am să mă-mpac/ Și eu am să trăiesc sărac,/ Muncind bătut de rele!”. Interogațiile retorice și exclamațiile din final nu lasă loc îndoielii in privința opțiunii tinărului care sfidează totul și iși arată dragostea: ”Legat de dinsa, eu să știu/ Că am urîtei darag să-i fiu?/ Să pot ce nu se poate?”. Poezia se inchie cu hotărirea neșovăitoare a flăcăului de a se insura cu singura fată pe care o poate iubi: ”Să-mi cînte lumea cîte vrea,/ Mi-e dragă una și-i a mea:/ Decît să mă dezbar de ea,/ Mai bine – aprind tot satul!”.

Poetul utilizează multe figuri de stil pentru a-i da o expresivitate: comparația ”mlădie, ca un spic de grîu” – este vorba de masa de sacralitate, deoarece spicul este simbolul creșterii, fertilității și inseamnă dezvoltarea tuturor posibilităților ființei; antiteza ”o văd/ n-o văd” exprimă starea eroului liric cînd este in prezența persoanei iubite și cînd ea absentează; repetiția ”oameni răi din lumea rea” față de ”mlădie, ca un spic de grîu” lumea este rea și incearcă ”să-i inchidă drumul” spre iubită, ”așa om nici vlădica nu-i și nu-i nici impăratul” – nimeni in lume nu seamănă cu persoana iubită. Imaginile artistice sunt și ele prezente: vizuale (pletele-i curg rîu; o văd, îngălbeninesc; n-o văd, mă-mbolnăvesc; am să trăiesc sărac), cromatice (cu șorțul negru), olfactive (o pierd din ochi de dragă; o petrec cu ochii cît e zarea), auditive (la vorbă-n drum, trei ceasuri trec – ; toți frații mă vorbesc de rău; mama mă blăstemă), dinamice (ea pleacă, eu mă fac că plec). Elementele prozodice sunt: strofa care este catren, ritmul este iambic. Din punct de vedere dispozitiv rima tinde spre a fi imperecheată, iar din punct de vedere metric  rima este masculină.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: