Acasă > Comentarii literare > Comentariul literar al poeziei ”Cercul” de Camil Petrescu

Comentariul literar al poeziei ”Cercul” de Camil Petrescu

Noiembrie 21, 2012 Lasă un comentariu Go to comments

”E vîrtej amețitor, nimic abrupt

Nu-i oprire sus, e dedesubt

Nu mai căuta și nu gîndi – e vis

Cercul lumii a rămas inchis.”

 

Alături de Eugen Lovinescu și de George Călinescu, C. Petrescu este una dintre marile conștiințe literare ale generației interbelice. Spirit neliniștit, de inaltă intelectualitate, receptiv la experiențlele literare ale timpului, C. Petrescu scoate la iveală o operă divesrificată ca formă și specii literare, dar unitară in tematică și conținut, cuprinzind proză, teatru, eseistică, filosofie, note de jurnal și de călătorie, și chiar poezie. Unul din ciclurile de poezii ale lui este ”Transcendentalia” care a apărut in 1931 și conține o poezie filosofică, in care fixează ”imposibilitatea spiritului de a cunoaște absolutul”. Una dintre poeziile care este inclusă in ciclul”transcendentalia” este ”Cercul”. Această poezie este o incercare de a spune foarte multe idei in cuvinte puține. Camil Petrescu pledează pentru poezia de idei care să fie insă o ”notație precisă, realistă inainte de a se zvîrli in golul de sus al imaginilor”, o modalitate de cunoaștere plastică”.

”Cercul” este o poezie ermetică, al cărei titlu poate fi explicat de la însuși semnificația cuvintului ”cerc” care reprezintă o suprafață limitată de o circumferință; o linie curbă inchisă care mărginește o astfel de suprafață. Cercul este o figură geometrică perfectă simbolizind, deci, perfecțiunea și ințelegerea umană fără egal. Închis, fără inceput și fără sfirșit, complet desăvirșit. Cercul mai este și semnul absolutului, nemărginirii și veșniciei. In conștiința românească, cercul este asociat soarelui, cercului, lunii și lui Dumnezeu. Cercul include sensurile armoniei prin comunicare, iar cunoașterea este raprotată la posibilitățile limitate ale ființei, prin sensurile moștenite din latină ale verbului ”a incerca”.

Tema poeziei este viața trăită ca un ciclu inchis la fel cum e cercul – noi trăim pe pămint, insă de foarte multe ori ne infiltrăm in lumea visului care e fără de sfirșit și in care posibilitățile sunt nelimitate, după care revenim la viața noastră trăită aici pe pămint.

Din punct de vedere compozițional, poezia e alcătuită din 4 versuri, adică este un catren cu rimă imperecheată. Poezia include două mari motive: cel al visului (Nu mai căuta și nu gîndi – e vis) și al cercului, care este și laitmotiv (Cercul lumii a rămas inchis). Prin vis autorul reliefează contrastul dintre real și ideal, ca o  unică evadare din realitate. De asemenea, visul este o formă de cunoaștere pe care eroul liric ignoră să o incerce (Nu mai căuta și nu gîndi), incercînd să se convingă pe sine insuși că nu se merită să riște fiindu-i teamă de această cunoaștere de dinafara cercului. Viața eroului liric este inchisă intr-un cerc unde se simte protejat de orice pericol, dar totuși, iși dorerește să afle ce e înafara acestuia, insă e cuprins de panică și renunță la acest gînd.

”Cercul” este on incercare de a cuprinde metaforic fenomenologiei pure. Este folosit procedeul juxtapunerii de afirmații și contra-afirmații orientate către același obiect: imaginea virtejului produs de imposibilitatea ieșirii din conștiință, de a atinge esența pură, de unde rezultă că cercul nu mai e simbol al perfecțiunii, ci devine un spațiu al claustrării.

Un accent deosebit îl au figurile de stil utilizate: epitetul metaforizat (vîrtej amețitor) care reprezintă o mișcare continuă, dar foarte iute, eroul liric văzînd in interior iluzie, iar in exterior liniște; metafora ” Cercul lumii a rămas inchis”, dacă îi facem o asociere a cercului cu o aură atunci putem spune că eroul liric se simte in siguranță, fiind protejat; prin antiteza „Nu-i oprire sus, e dedesubt” autorul nu poate vedea nici Nordul cercului, dar nici Sudul lui, insă dacă imaginativ îl vede pe hirtie, atunci poate vedea susul și josul. Formele scurte ale verbului ”a fi” (-e, -i, -e, -e) pot fi asociate cu cele din ”Hamlet” de ”a fi” sau ”a nu fi” exprimind o nesiguranță totală. Prin verbele la modul imperativ ”nu căuta” și ”nu gîndi” eroul liric exprimă o dorință, dar in același timp și o poruncă, iar prin verbul ”a rămas” eroul conștientizează pericolul din afară și iși dorește ca cercul luminii din viața lui să rămină inchis.

Ca poet modern, C. Petrescu a inceput să fie receptat mult mai tirziu. El atage azi atenția prin izbitoarea originalitate a ideilor și mai ales prin vivacitatea și patosul caracteristice discursului său. Spirit multivalent, C. Petrescu a lăsat urme inconfundabile in toate genurile de expresie in care s-a manifestat și , practic, nu i-a rămas străin nici un domeniu al scrisului.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: