Prima pagină > Esee > Portretul literar-științific al lui Miron Costin

Portretul literar-științific al lui Miron Costin

Octombrie 30, 2012 Lasă un comentariu Go to comments

Ceam proeminenetă și poate cea mai expresivă figură a culturii din Moldova, din secolul al XVII-lea, a fost Miron Costin. Cărturar distins, ieșit din școala umanistă a Poloniei, dimplomat iscusit in mediul viciat de intrigi și de frămîntări politice ale secolului al 17-lea, scriitor și patriot conștient și luminat și sfetnic chibzuit și echilibrat al domnitorilor – Miron Costin intruchipează toate trăsăturile vieții politice și culturale ale Moldovei din acea epocă.

Miron Costin illustrează epoca de tranziție in viața culturală a Moldovei, iar in istoriografia noastră el marchează cea mai conștientă și cea mai clară afirmare a ideii individualității noastre naționale, a unității de neam și a latinității poporului românesc.

Miron Costin era un desăvîrșit cărturar, care credea că numai prin carte omul poate ajunge la cunoașterea adevărului.

El ne-a lăsat două lucrări istorice in limba română: ”Letopisețul Țării Moldovei de la Aaron Vodă și pină la 1661” și o lucrare scurtă, intitulată ”De neamul moldovenilor”, cu privirea la originea românilor.

După cum mărturisește cronicarul, el iși scrie letopisețul ”ca să nu se uite lucrurile și cursul țării”.

Letopisețul este un document de epocă, dar și o frescă narativă despre o istorie crudă, despre moravurile politice, despre tragedia Moldovei.

Limba cronicii lui Miron Costin are ca model limba vie a poporului, cu o construcție savantă a frazei, care arată influența limbii latine, cu verbul la sfîrșitul propoziției, cu o logică a ideilor.

Miron Costin este un creator de atmosferă retrăită prin actul povestirii, in care îl atrage pe cititor. El contemplă ”paradisul devastat al Moldovei” cu durere.

Modelul narativ al cronicii lui Miron Costin este al unei povestiri cu idei ca o meditație pe tema fortuna labilis. Narațiunea iși află punctul de pornire in adevărul maximei. Istoria devine un spectacol tragic, intr-un stil preromantic.

In cartea ”De neamul moldovenilor” autorul iși propune ca scop să explice originea românilor și să combată unele păreri greșite in această chestiune, inventate de către dușmanii neamului românesc.

La aceste două scrieri istorice ale lui Miron Costin se adaugă alte două scrise in limba poloneză: ”Cronica Țării Moldovei și a Moldovei” și ”Istoria in versuri polone despre Moldova și Țara Românească”.

Subiectul acestor două lucrări scrise pentru poloni este același ca in lucrarea ”De neamul moldovenilor”. Autorul vrea să-i informeze pe vecinii noștir asupra originii românilor.

Om cu o cultură polonă-umanistă atit de mare și cu un spirit atit de variat și de vioi, Miron Costin nu putea să nu incerce a scrie și versuri in limba româna. De la el ne-au rămas cîteva ”stihuri”, compuse numai din 6 versuri, pe care el le pune inaintea ”Letopisețului” lui: ”Stihuri de descălecatul Țării Moldovei”, in care vorbește despre originea romană a poporului român. Miron Costin mai lasă și niște poezii cu caracter didactic. Sunt ”Stihurile lui impotriva zavistei”, scrise in spiritul literaturii moral-didactice din Polonia. In aceste stihuri se vorbește despre oamenii invidioși, care n-au liniște in viață.

Cam același caracter îl are și poemul lui ”Viața lumii” – poem pe tema fortuna labilis, compus din 128 de versete. Prin el, Miron Costin vrea să arate ”că poate și in limba noastră a fi acest feliu de scrisoare ce se chiamă stihuri”.

Miron Costin, după cum se vede din scrierile lui istorice, disprețuiește desfătările lumii; el este in felul lui pesimist, in sensul creștin al cuvîntului. Domnitorii care-și petrec timpul in petreceri nu se bucură de simpatiile lui.

Versurile lui Miron Costin sunt alcătuiri prozaice, ca și intreaga literatură versificată a modelelor lui. Ele marchează o etapă in dezvoltarea literaturii românești, o incercare de a transpune intr-o formă aleasă a limbii cugetarea omenească.

Făcînd bilanțul activității lui Miron Csotin, vedem in el un reprezentant puternic al culturii românești din sec olul al 17-lea. Ca istoric, Miron Costin, prin erudiția lui vastă, a lămurit problema originii și a unității etnice a poporului românesc. El afrimă cu mîndrie latinitatea neamului. Cu o căldură sufletească constantă și cu un curaj nedezmințit, Miron Costin pledează la toate ocaziile pentru neamul oropsit al Moldovei. El se ridică cu indignare contra defăimătorilor neamului. Patriot înflăcărat, el nu scapă niciodată prilejul de aspune adevărul asupra țării lui, chiar in fața celor purternici. Nota caracteristică a cronicii lui este sinceritatea și obiectivitatea. El nu ascunde defectele voievozilor care contribuie la prosperitatea țării și arată lucrurile pozitive ale celor care, prin nepriceperea lor, nenorocesc Moldova.

Prin toate scrierile sale, Miron Costin se dovedește cea mai luminată minte a epocii din Țara Moldovei.

Miron Costin era un om plin de ințelepciune bătrinească. Stilul didactic al cronicilor lui, cu diferite exemple din istorie și din viață, precum și bogăția de idei, arată că Miron Costin nu era un om de rind, era un cugetător cu o concepție bine definită. Un pesimism ușor și o credință in fatalitate invăluie opera lui.

Categorii:Esee
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: