Caracterizarea lui Goe din schița ”D-l Goe…” de I. L. Caragiale

Goe este personajul principal din schița ”D-l Goe…” de I. L. Caragiale. Atenția cititorului este atrasă și de punctele de suspensie din titlu, care lasă să se ințeleagă atitudinea ironică a scriitorului.

De la incepupt se relevă că personajul este un tip reprezentativ, un simbol al copiilor greșit educați.

Eroul se conturează prin relatarea unor întîmplări din timpul călătoriei la București a lui Goe impreună cu familia: mam’mare, mamițica și tanti Mița.

Comportarea lui Goe demnostrează o educație necorespunzătoare: vorbește urît și-și jignește familia, este plin de ifose: ”Vezi că sutneți proaste amindouă”; le corectează vorbirea: ”mariner”. Tonul lui impulsiv, instabilitatea și nerăbdarea, rezultat al răsfățului, sunt vizibile: ”mam’mare, de ce nu vine?… Eu vreau să vie!” (trenul). Zbiară, țipă, urlă și bate din picioare cînd îi zboară pălăria: ” – Să oprească! Zbiară și mai tare Goe, bătînd din picioare. Mi-a zburat pălăria! Să oprească!!!”.

Gesturile, expresia feței, atitudinea față de cei mari sunt iresponsabile: se addresează nepoliticos unui tinăr care îl atenționează să nu scoată capul pe fereastră: ”Ce treabă ai tu, urîtule?”, se strîmbă la ”urîtul”.

Toate faptele lui Goe sunt răsplătite cu laude și sărutări de mam’mare, mămițica și tanti Mița (caracterizarea de către alte personaje): ” – E lucru mare, cît e de deștept! Zice mam’mare”; ”E ceva de speriat parol! Adaogă tanti Mița”.

Toate îl scuipă să nu-l deoache, îl admiră și-l sărută ”dulce”, incurajînd astfel odrasla obraznică și leneșă la alte pozne.

Autorul face și o sumară descriere a înfățișării lui Goe: ”Tînărul Goe poartă un frumos costum de mariner, pălărie de paie cu inscripția pe pamblică ”Le Formidable”, și sub pamblică biletul de călătorie înfipt de tanti Mița, că ”așa țin bărbații biletul”.

Folosind o varietate de procedee de caracterizare a personajului – fapte, gesturi, aprecierile altor personaje, atitudinea scriitorului, limbajul – Caragiale a realizat prin Goe un personaj – tip al copilului greșit educat. Modalitățile de expunere contribuie la caracterizarea personajului principal: dialogul, descrierea, narațiunea – mai redusă.