Prima pagină > Esee > Te incântă marea la ore matinale

Te incântă marea la ore matinale

Septembrie 8, 2011 Lasă un comentariu Go to comments

Marea este cea care poate fi identificată cu fiinţa umană, deoarece este un simbol al dinamicii vieţii. Exact aşa cum omul oftează, se frământă in clipele grele ale vieţii, la fel şi „marea se frămintă, oftează , işi zdreleşte valurile năprasnice de bolobani, se retrage in valuri enigmatice, apoi revine. Se zbuciumă, neogoită şi tulburată, ca un titan in plină zămislire” după cum spune George Meniuc. Totul se iveşte din mare şi totul se intoarce in ea , deoarece este un loc al zămislirilor, al transformărilor şi al renaşterilor.

Insă, la ivitul zorilor, marea apare atit de calmă şi solemnă, de ţi se pare că niciodată nu a fost covârşită de zbucium şi mânie. Dimineaţa, marea apare intr-o nouă măreţie, prinsă de vraja soarelui,  a bolţilor albastre, infinite. Marea toată se străvede in lumină şi mă farmecă deodată toată. Mare. Atit cât poate să fie marea de imensă. Răsare soarele, se vede şi luna, perceptibilă doar ca o bucată de pinză.

Când ies in dimineţile praspete de lumină pe malul mării, inainte de a se trezi toţi ceilalţi, un singur moment de singurătate, dar cât e de frumos atunci când pot trăi un moment de fericire totală. Simt că sunt singura care sunt admirată de către ape, atunci fiecare vedere imi impărtăşeşte minunăţiile sale. Apa imi destăinuie sursurul, impărţindu-mi culoarea ei şi stâncile, dindu-mi puterea, nisipul căldura încumnată cu blândeţea şi invăluindu-mă cu o mulţumire ingrozitor de bogată, lăsându-mi pe tot restul zile in memorie perfecţiunea frumuseţii sale.

Linişte. E atâta linişte, incât incepe să apese cu căldura fiecare parte, fiecare os, fiecare bucăţică din mine.

Mă uit indelung la urmele formate de alge pe nisip, atunci când vin, şi pleacă apoi trase de valuri. Apoi valurile cum vin incetişor, şi pleacă apoi trăgând o perdea peste urmele făcute de alge. Sunetul ascuţit al valurilor care se lovesc de stabilopozii inţelepţi mă trezesc din vis. Şi , in acelaşi timp, mă poartă pe braţe spre nopţi de poveste. Simt gustul sărat al stropilor pe buzele mele. Marea işi ia avânt deodată şi izbeşte pietrele uriaşe cu putere. Poate că vrea să treacă dincolo de ele. Sau poate că vrea să le pedepsească aspru. Sunt sigură că există un mare secret, o poveste misterioasă, care se ascunde in spatele acestei lupte. Imagini zibitoare imi revin in minte: plaja aglomerată de oameni care râd, vorbesc tare, se imbrăţişează cu soarele, cu valurile, cu iubirea; liniştea de după lăsarea intunericului când plaja arată ca o sală de spectacol după ce publicul a plecat, iar actorul mai zăboveşte câteva secunde pe scenă vrând să menţină in minte cât mai mult sunetul aplauzelor; ţipătul pescăruşilor enervaţi la culme de prezenţa oamenilor.

Imi place marea la nebunie, in special dimineţile şi serile pentru cp ea imi dă sentimetnul de deplină libertate. Imi place marea liniştită diminieţile, imi place mare involburată nopţile, cu valuri mari care explodează spre mal. Imi place mirosul de piele sărutată de soare şi de apa sărată. Ador fiecare secundă pe care o petrec pe malul mării. Ea mă incarcă instantaneu cu energie.

Te încântă marea, la ore matinale…

Categorii:Esee
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: