Acasă > Uncategorized > Motivul măicuţei bătrine din „Mioriţa”

Motivul măicuţei bătrine din „Mioriţa”

Septembrie 8, 2011 Lasă un comentariu Go to comments

Motivul măicuţei bătrine amplifică fiorul tragic. Ciobanul s-ar afla intr-un ultim efort de a stabili relaţii cu lumea, cu mama sa. Sentimetnul matern se unifică, aici, intr-un singru filon, la modul sublim. Cunscând bine semnificaţiile, ea nu trebuie să afle despre căderea stelei, amănunt care i-ar dezvălui imediat realitatea petrecută. Lirismul descriptiv al  mioriţei este sporit de protretul mamei, chipul căreia este prezentat intr-o continuă mişcare, intr-o dramatică şi chinuită căutare. De la notaţiile aparent exterioare pentru virstă – „bătrină”, pentru portretul tradiţional – „cu brâul de lână” se trece la zbuciumul lăuntric: „Măicuţă bătrină/ Cu brâul de lână, /Din ochi lăcrimând,/ Pe câmpi alergând, / Pe toţi intrebind/ Şi la toţi zicând: /cine-au cunoscut, /Cine mi-au văzut/ Mindru ciobănel…”. aceste patru vere la gerunziu, aflate in rimă, sugerează un lung geamăt dureros. Efectul este impresionant din puct de vedere stilistic – eufonie şi dă motivului o funcţie estetică. Dativul etic marchează capacităţile limbajului popular şi expresivitatea stilistică a textului bălădesc – gravitatea zbuciumului este incomensurabilă, fiindcă sentimentul matern e infinit. Dativul etic integrează şi pe cititor (ascultător) in fluxul bălădesc.

Tot prin ochii materni este văzut fiul ca o fiinţă din lumea de basm, ca un Făt-Frumos. Portretul ciobanului nu-i individualizator, el nu singularizează, ci din contra, exprimă frumuseţe tinerească, de cuceritoare bărbăţie. Trăsăsturile frumuseţii de atinge sublimul sunt concentrate in versuri in monorimă spre a intensifica imaginea, efigia absolutului (Mândru ciobănel/ Tras printr-un inel, /Feţişoara lui/ Spuma laptelui/, Mustăcioara lui/Spicul griului,/ Perişorul lui/Pana corbului; /Ochişorii lui/ Mura câmpului!…”. Arta acestui portret este realizat cu un ansamblu alegoric susţinut mai ales de comparaţii. Epitetul „mândru” cumulează ideea de superlativ absolut; diminutivul „ciobănel” semnifică gingăşia, afectivitatea maternă.

Frumuseţea fizică a ciobănaşului este o completare a frumuseţii morale. Iubirea de natură, dragostea de viaţă, de munca zilnică, grija cu care se gândeşte la soarta oilor şi a mamei sale sunt calităţi sufleteşti pe care poetul popular ţine să le pună in evidenţă.

Categorii:Uncategorized
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: