Acasă > Esee > „Dorul e un organ de cunoaştere” Lucian Blaga

„Dorul e un organ de cunoaştere” Lucian Blaga

Dorul este un sentiment greu de definit. El nu e numai gândirea cu plăcere la fiinţa iubită, dar depărtată; nu e numai simţirea unei necesităţi de a fi cu ea. In dor e prezentă intr-un fel propriu şi intr-un gând foarte intens o duioşie, un sentiment indescriptibil, in care inima se topeşte de dragul fiinţei iubite, dar şi de persoanele dragi pe care nu le poţi uita nici măcar pentru o clipă, deoarece ele se află in inima ta oriunde ai fi. Dorul e apropiat de tandreţe, dar are un caracter mai spiritual decât aceasta.

In dor, omul este cu totul la cel pe care-l iubeşte. Este cu inţelegera adâncă in acela, dar in acelaşi timp, in dor omul se cunoaşte pe sine insuşi. Astfel, dorul nu este doar un sentiment, o trăire, o durere sau o simplă melancolie. Dorul este acela ce ne permite să cunoaştem o vastă gamă de simţiri, el pur şi simplu este, nefiind chemat sau aşteptat de nimeni, există sub pielea fiecăruia dintre noi.

Dorul doare. Işi încleştează degetele adânc in carnea-mi crudă şi sfâşie fără milă, lăsând cicatrici pe care nici măcar timpul nu le va vindeca.

Dorul visează. Işi imaginează neimaginabilul şi nerealizabilul. Îi place noaptea şi ar vrea să nu mai fie nevoie să se mai trezească.

Dorul plânge. Fără lacrimi. In tăcere.

Dorul trăieşte, in rutina zilnică şi aparent nepăsător

Dorul zâmbeşte uneori.

Dorul speră. La ce oare? La ce speră? Nici el nu ştie.

Intr-adevăr, dorul e un organ de cunoaştere a propriei fiinţe. Dorul te descoperă pe tine insuţi.

Dorul e mereu in depărtări, mereu caută sufletele sensibile… Şi atunci când eşti singru, doorul iţi ţine de urât, iţi aduce aminte de momentele incare se numără pină la doi, adică cele mai plăcute momente, momente de neuitat.

Dorul mai descoperă şi taina negrăită a persoanei dorite. Dorul e o tensiune a fiinţei tale, spre cel dorit. E sensibilitatea potenţată faţă de forţa atractivă a altei persoane, faţă de căldura ei care te scoate din atmosfera de gheaţă a singurătăţii, in dor te descoperi fără să te realizezi. In el aştepţi prezenţa persoanei dorite ca să te realizezi.

Dorul te cheamă lângă fiinţa iubită. Prin dor trăieşti necesitatea ca comuniunea de mai inainte să se actualizeze din nou, in mod deplin, prin prezenţa persoanei dorite lângă tine şi nu numai de la distanţă, ca o dovadă sau ca un semn văzut al iubirii ei.

Categorii:Esee
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: