Acasă > Caracterizari personaje literare, Esee > „Paza femeii este virtutea. Virtuoasă este numai acea femeie pe care n-o impune teama; cea credincioasă din teamă nu e deloc credincioasă” Ovidiu (cu exemple de personaje feminine)

„Paza femeii este virtutea. Virtuoasă este numai acea femeie pe care n-o impune teama; cea credincioasă din teamă nu e deloc credincioasă” Ovidiu (cu exemple de personaje feminine)

Femeia este o temă larg discutată de istorici şi sociologi. Viitorul civilizaţiei este legat direct de felul şi măsura in care această fiinţă gingaşă, frumoasă, cuvioasă şi orgolioasă işi va asuma nişte funcţii care pe parcursul secolelor îi erau inaccesibile.

Schimbarea accentului de pe rolul de gospodină, casnică cu cerc limitat de preocupări, soţie, păstrătoare de tradiţii şi obicee, ocrotitoare a focului din vatră pe cel al femeii cu un larg spectru de preocupări ştiinţifice, sociale, politice de prim rang necesită o evaluare a procesului evoluţional, o judicioasă comparare a activismului social al femeii in trecut şi prezent.

Vitoria Lipan est personajul principal al romanului „Baltagul”, prezenţa ei in toate momentele acţiunii fiind copleşitoare. Est un personaj excepţional, întrunind trăsăturile tuturor oamenilor din Munţii Moldovei: existenţa ritualizată, comuniunea cu natura,, temperamentul solar, refuzul lumii din afară (care şi-a pierdut valorile sacre).

Trăsăturile pe care le reliefează sunt: tenacitatea, dârzenia, inteligenţa, spiritul justiţiar, capacitatea de a disimula.

Scriitorul realizează un portret al eroinei in câteva linii, concentrând frumuseţea şi forţa lăuntrică, inefabilul feminin: „Ea era deasupra tuturora; avea într-însa o putere şi-o taină pe care Lipan nu era in stare să le dezege. Venea la dânsa ca la apa cea bună”.

Înţelepciunea, inteligenţa şi luciditatea îi dirijează comportamentul: cere bani mărunţi negustorului să-i aibă la îndemână, îi leagă într-u colţ de năframă: s-a hotărit să umble „decât intre răsăritul şi asfinţitul soarelui” şi să se alăture pe lângă oameni. O voinţă neclintită in descoperirea adevărului şi o judecată limpede o insoţesc permanent: „Mai ales dacă-i pierit, cată să-l găsesc; căci viu, se poate intoarce şi singur”.

Purificată prin post şi rugăciune, femeia care calcă pe pămintul „curăţit de ape” (ca intr-o nouă Geneză), capătă atributele omului paradisiac, învecinat cu sacrul.

Vitoria pune mai presus de orice datinile perpetuate „de la inceputul lumii” şi işi organizează viaţa in virtutea tradiţiei: rede in visele premonitorii („L-am visat trecând călare o apă neagră”), ori in „semnele” naturii (schimbarea vremii, felul in care bate vântul) şi consideră imixtiunea obiceiurilor din afară ca pe un sacrilegiu.

Puternice trăiri sufletteşti sunt sugerate doar cu fineţe şi discreţia notaţiei: „Deodată li se îmbujoraseră obrajii şi luceau ochii – acolo, jos, in râăî se aflau rămăşiţele bărbatului ei iubit”. Vitoria Lipan e „un hamlet feminin, care bănuieşte cu metodă, cercetează cu disimulaţie, pune la cale reprezentanţiuni trădătoare (înmormântarea şi praznicul) şi cţnd dovada s-a făcut dă drumul răzbunării”.

Vitoria regizează magistral scena demascării vinovaţilor. Ea împlineşte judecata dreaptă, fără de care sufletul ei n-ar fi avut odihnă. Cu o logică impecabilă, prin vorbe înţepătoare, aluzive, ea-i strânge, psihologic, pe făptaşii crimei, fără scăpare, la praznic. De faţă cu toţi mesenii, ea implineşte judecata dreaptă: „fâlfâi cu braţele ca din aripi după el (Bogza) şi , ţâşnind către prag ţipă: Gheroghiţă! Dă drumul câinelui!”.

Datoria faţă de bărbatul ucis fusese „împlinită cu muchea baltagului in frunte” asupra ucigaşului prin feciorul ei Gheorghiţă. Scena răzbunării lui Nechifor Lipan de către mamă şi fiu este plină de măreţie, simbol al adevărului şi dreptăţii care triumfă.

Pentru Vitoria datoria creştinească se află înainte de toate. Ea trebuie să-şi scoată bărbatul din răpă, să-l îngroape in ţintirim, „să nu rămâie intre lupi, să-l aducă intre creştini”.

In comportamentul Vitoriei se cuprinde o intreagă filosofie de viaţă, un echilibru şi o măsură in toate, fără nici o tânguire, moştenite din asprimea vieţii din vremuri memoriale.

Un alt personaj, Zoe, uneşte ambiţia socială şi grija de reputaţie cu amorul clandestin pentru Tipătescu. E o femeie voluntară, dispusă la orice ocmpromis, inclusiv cel al alegerii lui Caţavencu, folosindu-se de toate mijloacele feminine: lacrimi, leşinuri, şi chiar autoritate, cu care-l domină pe Tipătescu, la care strigă: „Eu il aleg, eu şi bărbatul meu”. Aliindu-se cu Caţavencu, in final, Zoe se dovedeşte o abilă parteneră şi de afaceri politice, jucându-şi şansa prinprisma supunerii totale a lui Zaharia Trahanache, Tipătescu, Cetăţeanul turmentat care vede in ea „o damă bună”.

Cunoscându-şi interesele, Zoe nu dă inapoi, pentru a aevita dezonoarea, şi cedează in privinţa alegerii lui Caâavencu, fiindcă publicarea sscrisorii de dragoste i-ar aduce inchiderea drumului de „prima doamnă din judeţ” şi compromiterea prefectului becher, pe post de Don Juan.

Scena V, actul II, pune in lumină agitaţia eroinei, in confruntarea cu sitaţia limită in care se găseşte: „Dumnezeule! Cum o să-ţi smulgă toţi gazeta , cum or să mă sfâşie, cum o să rîză!… /…/ dar scandalul şi mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre…” Lucidă, un caracter puternic „o femeie forte”, il convinge pe Tipătescu să susţină candidatura lui Caţavencu.

Zoe e prin excelenţă reprezentanta „aparenţelor” a „faţadei” a „lustrului” de onorabilitate care acoperă cu strălucire stricăciunea societăţii… Pierderea faţadei – nu morale, ci sociale – ar insemna prăbuşirea de pe treapta „cea mai inaltă la pămint, unde o aşteaptă un şir nesfârşit de umilinţe”.

Prin „Răzvan şi Vidra” Haşdeu imbogăţeşte literatura română cu o personalitate de excepţie, ce reflectă ideile inainte ale autorului şi cu un personaj feminin de referinţă.

Vidra este un personaj complex, viguros, o prezehnţă feminină de excepţie, cu o voinţă puternică şi un clocot de viaţă impresionant, o femeie croită dintr-un aliaj imperial.

Fascinatî de nobleţea caracterului căpitanului de haiduci – Răzvan care-l iartă pe cel care- l făcuse rob „pentr-un galben”, boierul Zbierea, Vidra-i vorbeşte cu inflăcărată admiraţie, făcând abstracţie de deosebirea socială dintre ei: „Aş fi mândră, căpitane, ca să strâng o mână, care/ Nu voieşte să-şi răzbune numai prin iertare…”.

Cucerită de rugăminţile lui Răzvan, Vidra se autorcaracterizează, relevându-şi cu luciditate şi mândrie calităţile alese: inteligenţă stăpânire de sine, mândrie: „De când oamenii din codru răpitu-m-au după drum, /N-am oftat, n-am zis o vorbă, fost-am mută pîn-acum, /Oprind lacrima pe geană şi-necând in piept suspine, /Ca să nu pogor pe Vidra pin’la ei şi pin’la tine…”.

Ştiind să preţuiască virtuţile alese, cu intuiţie şi sensibilitate feminină, Vidra prevede un destin de excepţie pentru Răzvan: „Nu-i femeie să nu-şi simptă inima-i in turburare/ Când s-aşterne de-nainte-i luminând o faptă mare…/ Rob, ţigan, haiduc, ori-unde soarta să te fi adus, /Un suflet c-al dumitale işi va face loc in sus!”.

Ingeligentă şi tenace, cu o puternică persoanlitate, ea inoculează constant ideea măririi lui Răzvan, manifestându-se mereu nemulţumită, suscitând orgoliul bărbatului iubit: „Căpitan? Ce mare treabaă! Căpitanu-i o furnică!… o jucărie!… E un covrig…”.

Pentru a-l stimula la mărire, Vidra aruncă dipreţul său asupra lui Răuvan, mândră de originea sa: „Fugi! Mi-e milă şi mi-e jale! Mic, tot mic şi iarăşi mic”. Nu se dă in lături de la ameninţări indreptându-şi săgeţile către inima iubitoare a lui Răzvan: „Eu te las! Te las, Răzvane!”.

Vidra e mândră numai de ambiţie, e o femeie ce-şi face din bărbat un braţ pentru a-şi realiza nesaţul stăpînirii şi spiritul de iniţiativă.

Ana din „Moara cu Noroc” o reprezintă tipologic pe femeia care şi-a pierdut candoare, meculată de demonia lui Lică. Pe măsură ce se indepărtează in timp de lumea normelor morale in care trăiesc Ana işi uită iubirea pentru Ghiţă şi datoria de soţie, fiind gata să plece cu Sămădăul.

Ca şi soţul ei, prin săvârşirea păcatului Ana intră in hybris, fiind pedepsită cu moartea.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: