Acasă > Esee > Tudor Arghezi – cel mai mare poet român de după Mihai Eminescu

Tudor Arghezi – cel mai mare poet român de după Mihai Eminescu

Tudor Arghezi s-a născul la 23 mai 1880la Bucureşti, ca fiu al lui Nicolae Theodorescu.

A debutat în revista lui A. Macedonski „Liga ortodoxă” în 1896, cu poezia „Tatălui meu”, semnată Ion Theo. Alte volume: „Poeme noi” (1963), „Frunze” (1961), „Cântarea omului” (1957) ş.a.

s-a stins din viaţă la 14 iulie 1967la Bucureşti.

De la primele poezii publicate, T. Arghezi a fost controversat cu înverşunare pentru tehnicile literare îmbărţişate şi pentru gândirea îndrăzneaţă şi originila. El a contrivuit substanţial la dpăşirea eminescianismului şi la statornicirea poeziei moderne. Prin folosirea unui vocabular pestriţ – cuvinte poetice, dar şi apoetice – şi printr-un discurs colţuros, bolovănos, de care literatura română încă nu cunoscuse, a plăsmuit poezia cu care şi-a inaugurat prima carte, poezia – confesiune „Testament” care este o ars poetica. Ea reprezintă şi o insipirată odă închinată străbunilor, acelora care „au adunat, printre plăvani, / Sudoarea muncii sutelor de ani”. Ea mai e o cîntare inspirată a graiului matern, de vreme ce totul se exprimă prin cuvânt, prin imagine verbală („Slova de foc şi slova făruită / Împerecheate-n carte se mărită…”).

„Testament” e o fereastră deschisă înspre universul întregii creaţii argheziene.

„Psalmii” lui T. Arghezi sunt opere ale căutării, ale dorinţei eului liric de a se clarifica în multiplele probleme ale existenţei, sufletului eului liric e unul plin de zbucium, mereu scindat şi contradictoriu, care îşi îngăduie nenumărate libertăţi în numele găsirii adevărului sau chiar a Adevărului.

Incintantă e poezia „Morgenstimmung”, iubita pătrunzând în sufletul personajului liric asemenea unui cântec ce-ţi contropeşte întreaga fiinţă: „Tu ţi-ai strecurat cântecul în mine / Într-o după-amiază cînd / Fereastra sufletului zăvorîtă bine / Se deschisese-n vânt, / Fără să ştiu că te aud cântând…”.

Tehnica versificaţiei, prospeţimea epitetelor şi metaforelor, tonul umoristic, elementul de ghicitoare şi de zicere, bogăţia rimelor, ca în poezia „Miţa”, care „visează poate, parcă, / O plimbare într-o barcă” şi „că-i d coada-n ritm tîrcoale, /Ca-ntr-un lac de apă moale, /Coada ei de păr de pâslă, / Bătând perna ca o vâslă”, – totul adevereşte măiestria poetului din creaţia lui  pentru adulţi.

T. arghezi a fost şi rămânde o personalitate proeminentă a literaturii române interbelice şi contemporane. El a desfăşurat o activitate rodnică în diverse domenii, publicând romane, cronici dramatice şi plastice insipirate şi convingătoare, traducând opere „de o distinctă originalitate, ca „Amintiri din Casa Morţilor” de Dostoievski.

Categorii:Esee
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: